De ce educaţia este esenţială? Ne-am întrebat vreodată? Care este ultima carte pe care am citit-o? Care este ultima piesă de teatru la care am fost? De ce nu se umplu sălile de teatru? De ce bibliotecile urlă de singurătate? De ce sala Filarmonicii este goală? De ce şcolile nu îi duc pe copii la teatru, la muzee, la concerte în săptămânile altfel, verzi, maro sau mai ştiu eu ce culoare? De ce nu li explică copiilor încă de la vârste fragede că votul este un drept fundamental pe care trebuie să îl exercite? De ce tinerii nu merg la vot? De ce oamenii preferă candidaţi care li se adresează de la buric în jos? De ce aşa zişi intelectuali urlă în social media folosind un limbaj birjăresc, oripilaţi că rezultatele votului sunt cele pe care le ştim, dovedind atfel că nu sunt cu nimic mai prejos decât aleşii? De ce nimeni nu îmi vorbeşte despre deficit economic, despre lipsa investiţiilor în educaţie, despre faptul că absolvenţii multor facultăţi sunt analfabeţi funcţionali? De ce copiii au rezultate dezastruoase la testele PISA? De ce nu există examen de admitere la facultate? De ce bacalaureatul a devenit o glumă proastă? De ce părinţii îşi petrec majoritatea timpului pe social media în timp ce copiii “trebuie” să înveţe? De ce părinţii nu sunt nişte modele pentru propriii copii? De ce cei 7 ani de acasă nu mai sunt de acasă? De ce nu avem păreri când ar trebui să avem păreri? De ce suntem disperaţi să părem bogaţi în loc să fim bogaţi? De ce nu vorbim pe şleau despre lucruri? De ce ne ascundem în spatele ipocriziei, superficialităţii şi indolenţei, dar toţi avem pretenţii? De ce majoriatea cere şi aşteaptă în loc să construiască? De ce?
Sursa: https://marquetteeducator.wordpress.com/2012/07/12/climbthattree/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu