linişte…

spion cu ochi mici. pe toţi şi pe toate. cel mai mic zâmbet. cel mai mic semn. tot ce pare ciudat. îngrijorându-te că tot acest tot este prea normal. nu te speria. este în interesul tău. acele zâmbete viclene. acele semne periculoase. tot ce pare ciudat. fără să te îngrijorezi că acest tot va fi cunoscut de oameni în care tu ai crezut că poţi avea încredere. şi nu te întreba cine îi urmăreşte pe cei care urmăresc. în feluri viclene şi metode subtile. mai bine stai. relaxează-te şi comportă-te normal. dar nu prea normal. nimic nu mai e al tău. ei te cunosc mai bine decât te cunoşti tu.   

pentru că tu ai acceptat cândva the terms and the conditions. ştii întrebarea aia “Do you accept the terms and conditions?”. ca într-un contract scris de o dactilografă analfabetă. cei cărora le place să “cureţe” şi să “frece”.  chiar curăţaţi? chiar frecaţi? deseori mă întreb ce îl satisface pe un “curăţător”.  este controlul pe care îl are ştiind ce ştie despre o persoană? este sentimentul pe care îl are când a terminat de curăţat toată “mizeria”? acel tot ce ţi se părea prea normal.

m.

Fatalitate…

Citatele de mai jos îi aparţin lui Răzvan Exarhu. Le voi folosi azi (deşi eu nu mă dau în vânt după duhuri pe FB, dar…) , în această seară pentru a încheia o zi în care mi s-a dovedit ce uşor pot “să-mi rup gâtul” dacă nu stau în banca mea, dacă am o părere, dacă nu tac, dacă mă revolt, dacă spun ceea ce cred într-o lume în care primează tăcerea tâmpă, lipsa de colegialitate, neasumarea şi, mai ales, mitocănia şi fandoseala ieftină. Dar ce ştiu eu? 

                                                         Sursa:https://beta.prx.org/stories/176107-silence

“Nu se poate, nu se face, nu se cade, nu se vrea, nu poţi, nu are rost, nu e momentul, nu o să reuşeşti. Astea sunt sfaturile pe care le primim din timp, constant, de la o mulţime de binefăcători dezinteresaţi…

NU este silaba sacră a practicanţilor descurajării ca stil de viaţă. Cei care dau sfaturi fără să transpire sunt cei care pot preda cursuri de lipsă a îndrăznelii, de stagnare, de fanfaronadă şi de şmecherie meschină…

Aşa poţi afla drumul care te duce direct către momentul în care-ţi vei rupe gâtul fără nicio şansă de recuperare.” RăzvanExarhu – Fericirea e un ac de siguranţă

Iar eu l-am aflat. Naşpa! Ştiu…cineva ar spune că nu se cuvine, dar e prea mişto cuvântul!

M.

Oradea, te iubesc...

Oraşul meu frumos. Pe care îl descopăr în fiecare zi. Mereu diferit dar acelaşi. Imi iubesc oraşul. Pentru că este frumos. Pentru că este al meu. Oraşul meu. Oraşul în care mă trezesc în fiecare dimineaţă. Oraşul pe care îl străbat în fiecare zi. Oraşul în care adorm în fiecare seară. Oraşul în care visez. Câteodată în culori. Câteodată în alb negru. Dar eu ador albul şi negrul. Oraşul meu este frumos. Stiu. Mă repet. Dar ce contează? Oraşul care a crescut cu mine. Oraşul care mă face să îl iubesc în fiecare zi.

 Sursa:https://www.facebook.com/dariuspavelphotography/

Oraşul acesta care nu mă lasă să plec. Ca într-o poveste de dragoste cu nehotărâţi. El este hotărâtul iar eu nehotărâta. Dar îmi place că oraşul meu este hotărât să facă tot ce poate să mă impresioneze. Să mă convingă că merită iubirea mea. Să îmi gâdile orgoliul de iubită. Este hotărât să mă facă să plâng. Să râd. Cu lacrimi. Cu gura până la urechi. Să ţip. Să mă lamentez.  La fel ca într-o poveste de iubire. Uite, Oradea, iubitule cu nume de fată, în ciuda unor mici aroganţe inevitabile, te iubesc, dragule!

M.

Copiii...

Eu cred că atunci când se naşte un copil, lumea se opreşte pentru o clipă. De mirare. In faţa unei minuni. Pentru că fiecare copil este o minune. Un miracol. Un privilegiu. Primul plânset. Primele lacrimi. Primul zâmbet. Mânuţele şi picioruşele. De fiecare dată când te uiţi la el, inima ta tresare. Si pot să spun, fără să am nicio îndoială, că tu vei fi acolo, mereu să-l prinzi. Va fi mereu bebeluşul tău. La 10 ani. La 20 de ani. La 40 de ani. Iar cea mai bună parte a vieţii tale: este al tău pentru totdeauna. 

                                                           Sursa:http://www.proanalyzer.com/find-kids-kragujevac/

Copiii nu caută perfecţiunea. Pentru ei sunteti doar mama şi tata. Copiii doresc să ştie că sunt iubiţi şi că tu vii când ei te strigă. Nu se uită la tine cu groază dacă nu îţi stă bine părul. De fapt, lor nu le pasă cum arăţi. Ei iubesc faptul că tu eşti acolo. Pentru ei. Ei se uită la tine şi caută răspunsuri. Probabil te  întreabă acelaşi lucru de un milion de ori. Pentru că tu eşti sursa lor de înţelepciune, contează ce spui. La ei nu este vorba despre statut. Despre diamante sau aur. Este vorba de zâmbete adevărate şi de o mână caldă de care să se agaţe. Ei se uită la tine şi aşteaptă blândeţe. Iubire necondiţionată. Pentru că tu eşti mama. Pentru că tu eşti tata. Iar voi doi sunteţi de ajuns.

Copii, voi sunteţi speranţă într-o lume neiertătoare. Voi sunteţi fericire. Voi sunteţi iubire. IUBIRE.

LA MULŢI ANI, DRAGILOR!

Mira