Acesta
este un repost, dar îl dedic cu toată dragostea (iar eu când fac ceva din
dragoste…) tuturor plictisitelor, invidioaselor şi curioaselor. Oricum, dragelor,
nu vă voi spune niciodată nimic legat de acest subiect pentru că ceea ce postez
sau scriu mă priveşte exclusiv pe mine şi nu voi implica niciodată o anumită
persoană în lucruri la care doar eu pot să răspund. Deşi, după cum bine ştiu,
femeile răutăcioase şi invidioase trebuie tratate cu o indiferenţă cruntă. Dar, na…
De
ce ar trebui să răspund la întrebări precum “Vai, dragă, dar când te
căsătoreşti?”, “Vai, dragă, dar când vrei să ai un copil?”, “Vai de mine, timpul
trece!”. Intrebări întrebătoare ale unor femeiuşti care nu reprezintă nimic
pentru mine, nişte vrăjitoare răutăcioase, veninoase, înecate în “fericirea”
lor casnică. Vai, dragă, când şi dacă
îmi voi pune pirostriile (pentru că tu ai transformat instituţia respectivă în
ceva în care eu nu prea mai cred), o voi face în secret, doar aşa să nu ştii tu
şi să mai ai un subiect de disecat în timp ce ronţăi un “sparanghel” blegit şi
să te dai de ceasul morţii că nu ştii dacă alesul are maşină sau căruţă, lei
sau dolari, păr lung sau păr scurt, ochi albaştri sau negri, dacă m-a cerut la
Paris sau la Cucuieţii din Deal, dacă mi-a dat un diamant sau o păpădie şi alte
detalii care îti fac ţie viaţa “mai” interesantă.
De
ce ar trebui să mă iau la întrecere cu cele de vârsta mea? Eu cred că fiecare
are ritmul propriu. Imi dau seama că societatea funcţionează după nişte reguli,
dar dacă nu ar fi câţiva care le-ar încălca, unde ar mai fi sarea şi piperul de
toate zilele?
De
ce ar trebui să nu mă simt în largul meu că sunt liberă să fac ce vreau, când
vreau şi unde vreau. Vai, dragă, de fapt ştiu că mă invidiezi că pot să las
totul baltă şi să îmi iau zborul când am eu chef şi unde am chef fără să fac
zece planuri!
De
ce de ce de ce? Nu ştiu. Dar am o bănuială că totul ţine de alegeri. Si sunt
alegerile mele şi nu ale tale. Aşa că, dragă, te rog să îmi respecţi alegerile
pentru că eu îţi respect alegerile şi nu întreb niciodată de ce te-ai măritat
cu un urât bleg, de ce ai copii atât de needucaţi, de ce eşti atât de rea, de
ce eşti atât de singură în doi, trei sau zece, de ce te îmbraci ca o plictisită
de viaţă şi veşnic motivezi absenţa sau neimplicarea ta invocând statutul de
familistă, ocupată până peste cap ... si cu viaţa mea, aşa cum este ea, colorată şi
plină de surprize! Sîc!
Iar
discreţia chiar este o virtute, deşteptelor!
M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu